воскресенье, 12 октября 2014 г.

Simone de Beauvoir

Simone de Beauvoir (n. 9 ianuarie 1908 - d. 14 aprilie 1986) a fost o eseistă, scriitoare (premiată cu Premiul Goncourt 1954), și în același timp o figură de marcă a existențialismului și a feminismului în Franța, militantă a mișcării intelectuale contestatare de după război.Născută într-o familie burgheză și catolică, adoptă ateismul încă din adolescență, hotărându-se să-și dedice viața scrisului și studiului. Îl întâlnește pe Jean-Paul Sartre, cu care va lega pe parcursul întregii vieți o relație de iubire și prietenie devenită legendară. Începe ceea ce va numi faza "morală" a vieții sale, obiectivată mai întâi prin eseul Pyrrhus et Cinéas (1944), romanul L'Invitée și, în sfârșit, publicarea lucrării filozofice Pour une morale de l'ambiguïté, în 1947. Alături de Jean-Paul Sartre, va construi proiectul existențialist, deopotrivă etic, filozofic și literar, al intelectualuluiangajat. Militează public alături de acesta, criticând poziția Franței în conflictul din Algeria și manifestându-se în general împotriva colonialismului anacronic și a oricărei opresiuni colective sau individuale.
În 1949 apare faimoasa sa lucrare Le Deuxième sexe (Al doilea sex), în care e descrisă cu splendida acribie argumentativă o istorie a opresiunii feminine de-a lungul secolelor și o tipologie a caracterelor deformate astfel de o tradiție milenară. Tratatul, considerat o biblie a feminismului, pornește de la principiile existențiale asupra contingenței și libertății expuse în cartea lui Sartre, Ființa și neantul.
Respingând mitul pios și rizibil al "eternului feminin", ideea unei "naturi" feminine ca esență imuabilă și eternă, statuează celebrele cuvinte: "Femeie nu te naști, ci devii". În anii următori, după premiul Goncourt acordat pentru romanul Les Mandarins, interesul său se va îndrepta spre scrierile autobiografice, în care va descrie cu precădere anii petrecuți lângă Sartre în diversele angajări și evenimente ale epocii. Participă alături de el la multiple acțiuni publice și la redactarea revistei Les Temps modernes, îngrijindu-se în același timp și de buna editare a manuscriselor sartriene. Moare, zi după zi, la șase ani după moartea lui, lăsând în urmă o remarcabilă operă literară, eseistică și memorialistică. În La Cérémonie des adieux va înregistra aceste ultime cuvinte ale lui Sartre: "Moartea nu ne va reuni. Așa stau lucrurile. Cu toate astea, e splendid în sine că am reușit să ne trăim viețile în armonie pentru atâta vreme." Trupul său va fi îngropat în cimitirul Montparnasse, alături de cel al lui Sartre.

Yves Saint-Laurent

Yves Henri Donat Dave Mathieu-Saint-Laurent (n. 1 august 1936 - d. 1 iunie 2008[1][2]) a fost un designer de modă francez, care este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari designeri din secolul 20. În 1985, Caroline Rennolds Milbank, în cartea ei, Couture: The Great Fashion Designers, a scris, "Cel mai frecvent omagiat și influent designer din ultimii douăzeci și cinci de ani, Yves Saint Laurent poate fi creditat atât cu renașterea couture-ului din cenușa anilor șaizeci cât și cu reconferirea reputației pret-a-porte-ului."Fiul președintelui unei societăți de asigurare, Yves Saint-Laurent s-a născut la 1 august 1936 în Oran, în ceea ce era atunci Algeria franceză. Saint-Laurent a plecat la vârsta de 17 pentru a lucra pentru designer-ul francez Christian Dior. După moartea lui Dior în 1957, Yves, la vârsta de 22 de ani, a fost însărcinat cu salvarea casei Dior de la falimentul financiar iminent.
La scurt timp după acest succes, el a fost trimis pentru a servi în armata franceză algeriană în timpul Războiului de Independență din Algeria. După 20 de zile, datorită stresului la care era supus de către camarazii săi militari, fragilul Saint-Laurent a ajuns la stadiul de a fi internat într-un spital francez de boli mentale, unde a a avut parte de un tratament psihiatric, care presupunea inclusiv terapie cu electro-șocuri, pentru o cedare nervoasă.
În 1962, în urma unei cedări nervoase, Saint-Laurent a fost concediat de către Dior și astfel și-a început propria etichetă, YSL, finanțat de către partenerul său, Pierre Bergé. Cuplul romantic s-a destrămat în 1976, dar au rămas în continuare parteneri de afaceri. Pe parcursul anilor 1960 și 1970, firma a popularizat tendințele modei, cum ar fi ținutele beatnik, jachete safari pentru bărbați și femei, pantaloni strânși, și pantofii înalți și cambrați pe picior, inclusiv crearea în 1966 a ceea ce este probabil cel mai renumit frac clasic pentru femei, Le Smoking. De asemenea, el a făcut publică ideea purtării siluetelor din anii 1920,'30 și'40. El a fost primul, în 1966, care a încercat să popularizeze pret-a-porte-ul, într-o încercare de democratizare a modei, cu Rive Gauche și buticul cu același nume.
Saint-Laurent a fost, de asemenea, primul designer care a folosit modele de culoare într-o defilare de modă. Printre muzele sale au fost Loulou de la Falaise, fiica unui marchiz francez și a unei model anglo-irlandeză; Betty Catroux, fiica jumătate-braziliană a unui diplomat american și soția unui decorator francez; Talitha Pol-Getty- care a murit de supradoză cu droguri în anul 1971; Catherine Deneuve, fotogenica actriță franceză; și supermodelul din Guineea-născută în Senegal, Katoucha Niane, fiica scriitorului Djibril Tamsir Niane. Ambasadorul la Londra al couturier-ului, în timpul anilor 1970 și începutul anilor 80, a fost milionara Diane Boulting-Casserley Vandelli, astfel, brand-ul ce în ce mai cunoscut printre jet-set-erii europeni și clasele superioare.
În 1983, el a devenit primul designer de modă onorat pentru realizările de o viață de către Muzeul de Artă Metropolitan.
În 2001, el a fost decorat cu gradul de comandor al Legiunii de Onoare de către președintele francez Jacques Chirac.
Saint Laurent s-a pensionat în 2002 și a devenit din ce în ce mai retras. De atunci, până la moartea sa, el a petrecut o mare parte a timpului său, la casa sa din Marrakech,Maroc.
De asemenea, el a creat o fundație împreună cu Pierre Bergé din Paris să traseze istoria casei YSL, care conține 15000 de obiecte și 5000 de piese de îmbrăcăminte.
A murit la 1 iunie 2008, după o boală îndelungată, în casa sa din Paris

Versace


Gianni Versace S.p.A. (AFI [ˈdʒɑnnːi verˈsatʃe]) cunoscută sub numele scurt de Versace, este o marcă de vestimentație haute couture și prêt-à-porter de calitate superioară înființată de către Gianni Versace în 1978. Primul magazin Versace a fost deschis înMilano și a devenit imediat foarte popular și recunoscut. Astăzi, este una dintre cele mai remarcabile case de modă din lume. Proiectează, produce și vinde veșminte, accesorii, parfumuri, produse de machiaj și mobilier sub marca sa.
Gianni Versace a fost asasinat de către Andrew Cunanan pe 15 iulie 1997. Sora lui, Donatella, împreuna cu fratele lor mai mare,Santo, au preluat compania.

Prada


Prada S.p.A. este o companie italiană de modă specializată în articole de lux atât pentru femei cât și pentru bărbați (accesorii de piele, încălțăminte, pălării, poșete și genți etc.). Compania a fost fondată în anul 1913 de Mario Prada.
Originalitatea produselor Prada a făcut din aceasta una din cele mai influente case de modă, iar brandul a devenit un simbol al anilor 1990. Semnătura Prada se regăsește pe cele mai luxoase produse fabricate din materiale de cea mai înaltă calitate. Cele mai importante accesorii Prada sunt curele din piele, pantofii eleganți cu tocuri foarte înalte și poșetele feminine.
Prada, alături de Calvin Klein și Gucci, este cunoscută pentru selectarea de modele care lucrează și prezintă exclusiv pentru firmele acestora.
În mai 2007, Prada își unește forțele cu producătorul de telefoane mobile LG Electronics și lansează telefonul LG Prada KE850.

пятница, 3 октября 2014 г.

Cele mai importante 10 inventii ale omenirii

1. CEASUL 

Inainte de aceasta descoperire, timpul era inseparabil de evenimente, cel mai important fiind considerat rotirea Pamantului in jurul Soarelui. Pe vremuri, in antichitate, exista doar "timpul local", nu se stia de GMT. Daca iti dadeai intalnire cu cineva, nu exista "sfertul academic", ci eventual "ne vom vedea la apusul soarelui". Miscarea astrelor era cea mai sigura cale spre determinarea si organizarea timpului. Omul obisnuia pe vremuri sa citeasca informatiile in functie de fenomenele naturii, gesturile si obiceiurile animalelor s.a., pana la crearea unor obiecte rudimentare, dar care indicau cu precizie fiecare secunda. In jurul anului 300 i.C, preotii si astronomii asiro-babilonieni au impartit ziua in 24 de ore cu durata egala si au divizat orele in 60 de minute.

Se pare ca primul instrument folosit de om pentru a masura timpul a fost un orologiu solar, un fel de meridian inventat in Egipt in 2000 i.C. Acesta consta dintr-un obiect plat luminat de soare, care isi proiecta umbra pe un cadran pe care erau desenate punctele orare. Cateva secole mai tarziu s-a nascut adevaratul ceas, format dintr-un ax drept, numit gnomon, care isi proiecta umbra pe un plan orizontal. Observand pozitia umbrei, care se muta de la est spre vest, urmarind traiectoria soarelui, oamenii reuseau sa stabileasca ora. Tot egiptenii au inventat un alt ceas, si anume orologiul cu apa.

Apoi, s-a ajuns la inventarea clepsidrei si, ulterior, a ceasului care functioneaza pe baza unui sistem mecanic. Primele ceasuri mecanice au fost construite in Europa in jurul secolului al XlII-lea. Acestea masurau timpul actionand o sonerie in anumite momente ale zilei si inca nu aveau cadrane sau sageti. Cadranul a fost aplicat pentru prima data unui orologiu mecanic in 1364, de italianul Giovanni Dondi. Orologiul sau era dotat cu sapte cadrane care, in afara de faptul ca indicau ora, aratau si miscarea planetelor.

De o buna apreciere in epoca s-au bucurat ceasul cu pendula sau ceasul cu cuc. Si n-a mai fost decat un pas pana la aparitia ceasurilor electronice, orologii ultrasofisticate sau afisajele de pe desktop-ul computerului. Si asta pentru ca astazi traim in "era vitezei", cand totul este planifica strict in agende, trebuie sa fim "la timp" undeva si avem mereu deadline-uri. Oare ce ne-am face fara ticaitul secundarului sau alarma ceasului?
2. WC-UL

Desi pare hilar, Tamim Ansary (autorul acestei liste cu cele mai importante 10 inventii ale omenirii) ne propune sa facem un exercitiu de imaginatie. New York City fara toalete!!! Hmm…. Greu de imaginat, nu-i asa?.... Si pentru asta trebuie sa le multumim britanicilor, care au inventat WC-ul. Astfel, anul 1596 consemneaza aparitiei primului WC cu apa, inventia lui John Harrington. Dupa 1900 a fost inventata si baia, incluzand toaleta, cada si tot arsenalul necesar igienizarii. Acum avem closete in curte, WC-uri ecologice in spatiul public, dar si toalete in care apa se trage singura si robinete cu senzori de miscare.

3. MASINA DE TIPARIT (TIPARNITA)

Masina de tiparit a lui Gutenberg, tipul mobil, a lansat ... informatia colectiva prin intermediul presei scrise. Si nu doar atat. Prin intermediul tiparnitei a putut fi imprimata si multiplicata Biblia, dar si creatiile literare, descoperirile stiintifice, legile si tot ceea ce astazi reprezinta "cuvantul scris". Umanitatea a inceput astfel sa-si scrie propria istorie si sa pastreze in memoria colectiva textualizarea evenimentelor fiecarei epoci.

4. IMUNIZAREA SI ANTIBIOTICELE 

Cu trei secole in urma, oricine putea cadea victima bolilor infectioase. In 1347, cand a izbucnit epidemia de ciuma, in doar doi ani aproape jumatate dintre locuitorii Europei si-au pierdut viata. In 1800, principala cauza de deces in Occident era tuberculoza. In prezent, infarctul miocardic, cancerul sau atacul cerebral sunt principalele cauze care au scurtat media de viata la 70 de ani. Iar afectiunile respiratorii cronice, datorate in principal fumatului, fac extrem de profitabila activitatea firmelor ce ofera servicii funerare. Si este pacat…

Imunizarea consta in a administra unei persoane sanatoase o mica cantitate de microbi inactivi responsabili de boala pentru care se doreste obtinerea protectiei. Acesti microbi invata organismul sa se apere si il imunizeaza astfel impotriva bolii. De la aparitia primelor vaccinuri (pe 14 mai 1796, Jenner a administrat cu succes primul vaccin realizat vreodata: vaccinul antivariolic), milioane de vieti s-au salvat o data cu posibilitatea imunizarii de bolile infectioase. In prezent, peste 20 de boli pot fi prevenite prin intermediul vaccinurilor.

In ce priveste antibioticele, acestea sunt substante chimice organice produse de microorganisme patogene. Dupa descoperirea microbilor de catre Pasteur, s-a observat ca unele specii microbiene se apara de alte specii prin elaborarea unor substante chimice nocive. Acest fenomen este numit antibioza, iar substantele chimice rezultate din metabolismul celular vii poarta numele de antibiotic. Primul care a semnalat, in 1885, actiunea inhibanta a substantelor elaborate de microorganisme a fost savantul roman Victor Babes (tot el a sugerat ca aceste substante ar putea fi utilizate in scop terapeutic pentru distrugerea agentilor patogeni).

Termenul de "antibiotic" este folosit pentru o gama larga de compusi atat naturali, cat si sintetici, care au efect antibacterian. Antibioticele se impart in cinci clase: peniciline, tetracicline, macrolide, aminoglicoze si amfenicoli.

5. TELEFONUL

Nu-i asa ca e fantastic sa poti vorbi cu cineva dintr-un alt oras fara sa fie nevoie sa iesi din casa? Sau sa te plimbi pe strada si sa vorbesti la telefon cu oricine doresti?
In 1870, doi inventatori, Elish Gray si Alexander Graham Bell, amandoi in mod independent, sunt considerati inventatori ai telefonului. Dupa o batalie faimoasa in justitie, Bell a fost declarat inventator al telefonului. In 1878 a fost infiintata prima centrala manuala. Dupa 1893 au inceput sa apara mai multe companii de telefonie si dezvoltarea acestui serviciu a luat amploare. S-au inventat centralele automate si amplificatoarele, dispozitive care primeau semnalele electrice si le trimiteau mai departe.

La putin timp dupa inceperea celui de-al doilea razboi mondial, apare si prima varianta (este adevarat, extrem de primitiva ) a telefonului mobil. Oficial insa, pe 3 aprilie 1973, dr. Martin Cooper (unul dintre managerii companiei americane Motorola), a fost prima persoana care a initiat primul apel de pe un telefon mobil. Abia in 1983 a aparut primul telefon mobil destinat comercializarii.

6. CURENTUL ELECTRIC

Electricitatea exista de la crearea materiei, intrucat materia este formata din atomi, care contin particule incarcate electric, numite protoni si electroni .Vechii greci stiau ca, frecand o bucata de chihlimbar cu o bucata de panza, aceasta va atrage obiecte usoare, dar nu aveau o explicatie a acestui fenomen. De fapt, frecarea genereaza electricitate. Prima alimentare publica cu energie electrica a aparut la sfarsitul anilor 1800.

In 1879, Thomas Edison a conectat lampa la circuitul electric, aprinzand pentru prima data "lumina".Asa s-a nascut becul electric cu filament de carbune una din cele mai mari inventii ale secolului al XIX-lea. Omul de stiinta italian Alessandro Volta a inventat prima baterie, inventie care a condus la utilizarea electricitatii pentru iluminat la sfarsitul secolului XIX, iar Nikola Tesla a inventat curentul alternativ, care a facut posibila transmiterea electricitatii pe distante lungi.

7. AUTOMOBILUL

Prima constructie considerata vehicul, in sensul de constructie destinata transportului, a fost targa purtata de oameni. Apoi, aceasta a evoluat si a aparut un nou mijloc de transport - tractiunea animala. Astfel, targa a fost inlocuita de caruta, iar odata cu domnia lui Ludovic XVI, au aparut calestile, berlinele, cabrioletele, etc., ce reprezentau rangul si puterea economica a nobililor care le posedau.

In anul 1769, Francois Cugnot a construit primul autovehicul dotat cu un motor cu abur. O prima varianta de cod rutier apare pentru prima data in Anglia sub numele de "Red Flag Act" in 1865, care obliga vehiculele sa circule cu o viteza de 2 mile in orase si de 4 mile in afara oraselor. Dupa aparitia motorului cu ardere interna, cu pistoane in miscare rectilinie, alternativa, putem vorbi in adevaratul sens al cuvantului de aparitia automobilului.

Adevaratul stramosi al automobilului este reprezentat de motorul si autovehicolul inventate de Etienne Lenoir: motorul cu gaz brevetat in 1860. O alta inventie importanta este reprezentata de motorul cu autoaprindere, brevetat de Rudolf Diesel in 1892. Adevaratii pionieri in constructia automobilului sunt considerati Lenoir, Delamare - Deboutterville, Daimler, Benz si Ford. Odata cu ei apar si firmele specializate in constructia automobilului.

Prima firma se numea "Panhard – Levassor" si a fost fondata in anul 1845, folosind motoare Daimler. In 1898, apare firma Peugeot, care va construi si un motor cu acelasi nuume. Firma Renault isi are inceputurile in anul 1899 si a scos pe piata primele automobile de constructie proprie in anul 1902. Uzinele Fiat si-au deschis portile in anul 1899, urmate de Mercedes, in anul 1900. Primul automobil al firmei Rolls Royce a aparut in anul 1903. In anul 1908, apare in Europa automobilul Ford T, primul automobil produs in milioane de exemplare.

Dupa ce au fost inventate masinile, drumurile au fost imbunatatite. Dupa ce au fost refacute soselele, orasele s-au impartit in suburbii si centru. Au aparut navetistii. Si, in vreme ce industria automobilistica s-a dezvoltat, cea petroliera pur si simplu a explodat. Barilul de titei a devenit laitmotivul existentei noastre – prin influenta sa asupra preturilor la alimente si toate produsele si serviciile -, dar si principala moneda de schimb in jocurile economice si politice nationale si internationale.

8. TELEVIZORUL

Acest obiect atrage atentia mai mult decat orice alt obiect mobilier din sufragerie. Specialistii in neuropsihiatrie au constatat chiar ca televizorul a reusit sa modifice structura creierului uman, determinand formarea unor noi circuite neuronale in functie de stimulii din mediul exterior, cum ar fi de plida "privitul la televizor", televiziunea fiind mult timp principala sursa de informatie si de divertisment.

Dupa ce inventatorii au gasit cai de transmitere a sunetului prin radio si telefon, au inceput sa caute metode de transmitere a imaginii. Doi inventatori independenti au pus bazele sistemului de televiziune: Philo Farnsworh si Vladimir Zworykin. In 1927, Philo a transmis primele imagini electronice in laboratorul lui din San Francisco. Imaginile au fost o simpla linie neagra care doar a fost rotita ca sa se vada daca televiziunea poate inregstra si produce miscarea ei. Primul televizor s-a vandut in Statele Unite in 1938. Din 1960 s-au introdus: televiziunea color, sunetul stereo, si a aparut televiziunea prin cablu care permite receptionarea mai multor canale de televiziune de la mai multe statii.

Astazi dependenta de televizor (de la clasicul tub catodic la ecrane cu plasma de 80 de inci) are efecte nocive asupra sanatatii: obezitate, autism, boli cardiovasculare, diabet, tulburari de vedere, deficiente auditive etc.

9. CALCULATORUL (PC)

Nu departe de televizor si efectele sale negative determinate de folosirea in exces este… computerul. El poate fi considerat cel mai bun prieten al omului modern: iti ofera jocuri online sau stocate pe hard-disk, te lasa sa-ti faci playlist-uri cu melodiile preferate, iti gazduieste foldere cu tot felul de informatii personale, iti permite sa corespondezi prin emailuri cu o multime de prieteni si cunostinte si iti tine evidenta cheltuielilor lunare. E un fel de … factotum, nu-i asa?

Prima masina veritabila de calcul a fost inventata de matematicianul Blaise Pascal in anul 1642. Pentru realizarea calculelor de adunare si scadere era folosit un sistem de roti dintate, deci principiul de functionare era mecanic. In 1671, Leibnitz a construit o masina care putea sa efectueze si operatii de inmultire, iar in 1820 De Colma a realizat prima masina cu patru operatii. Matematicianul englez Charles Babbage a introdus in masina sa analitica si un bloc de memorare care consta din perforatii in cartela si care pastra datele care urmau sa fie prelucrate si respectiv datele de calcul intermediare. In America, in 1879 James Ritty a inventat prima masina de marcat care calcula, inregistra si controla vanzarile.

In 1924 a fost creat International Business Machines Corporation – IBM - fiind si astazi cea mai mare companie de calculatoare din lume, careia i se datoreaza deschiderea pietei de computere personale (PC - IBM compatibile). Profesorul Howard Aiken de la Universitatea Havard, impreuna cu specialistii firmei IBM, a construit in 1940 prima masina electromecanica complexa de calculat, numita Mark 1.

La cererea armatei SUA a aparut primul calculator electronic, ENIAC (Electronic Numeric Integrator and Computer). El a fost realizat la Universitatea din Pennsylvania sub conducerea savantilor Mauchly si Eckert si a intrat in functiune in anul 1955. Acest calculator cantarea 30 tone, avea cca. 45 m lungime si era construit din18.000 de tuburi electronice. Putea sa execute 5.000 de adunari sau scaderi cu 10 cifre pe secunda, depasind de 1.000 de ori rapiditatea celor mai performante masini de calcul electromecanice.

10.  INTERNETUL

In ultimele secolele, atat de multe inventii au dus la regandirea potentialului uman, incat ar trebui elaborata o imensa enciclopedie pentru a le mentiona pe toate si, eventual, lista ar trebui actualizata saptamanal. Dar printre cele mai noi si mai influente descoperiri ale omenirii se numara INTERNETUL – locul de nastere a "creierului umanitatii" si a comunicarii virtuale fara limite. Termenul Internet provine din împreunarea artificială și parțială a două cuvinte englezești: interconnected = interconectat și network = rețea.
Cuvântul are două sensuri care sunt strâns înrudite, în funcție de context:
  • Substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează o rețea mondială unitară de calculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, interconectate conform protocoalelor (regulilor) de comunicare „Transmission Control Protocol” și „Internet Protocol”, numite împreună „stiva TCP/IP”. Precursorul Internetului datează din 1965, când Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA (Defence Advanced Research Projects Agency, en:DARPA) a creat prima rețea de computere interconectate sub numele ARPAnet.
Super-rețeaua Internet din zilele noastre, care de mult a împânzit întreg globul pământesc, a rezultat din extinderea permanentă a acestei rețele inițiale Arpanet. Azi pe glob există un singur Internet, care însă este uriaș; el oferă utilizatorilor săi o multitudine de informații și servicii precum e-mail, www, FTP, Găzduire web (web hosting) și multe altele, unele dintre ele fiind numai contra cost.
Termenul „Internet” nu trebuie confundat cu serviciul internetic World Wide Web (www). Acesta este doar unul din multele servicii oferite pe Internet, vezi secțiunea „Aplicații Internet” mai jos.
  • Substantivul comun „internet” (scris cu minusculă) desemnează rețele speciale ce interconectează 2 sau mai multe rețele autonome aflate la mare depărtare unele față de altele. Un exemplu de 2 rețele mari, interconectate printr-un internet pentru care folosința acestui nume este justificată: rețelele SIPRNet șiFidoNet. Rețelele de tip internet nu trebuie confundate cu super-rețeaua „Internet” de mai sus.



вторник, 30 сентября 2014 г.

Sistemul nervos


Sistemul nervos - unui animal (incluzând omul) coordonează activitatea mușchilor, monitorizeazăorganele, primește și prelucrează informațiile primite prin organele de simț și inițiază acțiuni.Cu alte cuvinte sistemul nervos este responsabil pentru menținerea homeostaziei (echilibrul intern al corpului). Elementele principale ale sistemului nervos sunt neuronii și celulele gliale (cu rol de susținere și de protecție). Cu cât urcăm pe scara de evoluție a organismelor, sistemul nervos devine tot mai complex, iar posibilitățile lui de a recepționa, interpreta și reacționa corespunzător informațiilor din mediul înconjurător  sunt tot  mai  perfecționate.  

Sistemul nervos central (SNC)-Aceasta este partea principală a sistemului nervos (numit și nevrax) care se ocupă cu prelucrarea informației venită de la receptori (de exemplu, receptori vizuali, tactili, de durere etc.) și generarea de răspunsuri. SNC este format din encefal(care cuprinde:creierul mare,creierul mic si trunchiul cerebral) și măduva spinării. Aceste două componente sunt protejate de cutia craniana și, respectiv, de coloana vertebrală.


Sistemul nervos periferic (SNP)-SNP este partea sistemului nervos formată din neuronii și nervii din afara SNC. Aceștia se găsesc în membre (de exemplu, în mână și picioare) și organe (de exemplu stomac, inimăetc.). SNP nu este protejat de oase sau de o barieră pentru sânge (fața de creier care este protejat de bariera hematoencefalică), și poate fi ușor lezat mecanic sau chimic.

SNP se împarte la rândul său în două componente:
  1. Sistemul nervos somatic, care este asociat cu controlul voluntar al mișcărilor prin acțiunea mușchilor scheletici, cât și recepția stimulilor externi (în cazul stimulilor termici, stimulilor mecanici etc.). Sistemul nervos somatic este format din fibre aferente, care duc informațiile de la surse externe spre SNC, și fibre eferente, care duc impulsurile nervoase de la SNC la mușchi.
  2. Sistemul nervos vegetativ sau autonom gestionează acțiunile care nu se află sub control conștient. El controlează de exemplu funcțiile vitale ca respirația și bătăile inimii, dilatarea și constricția pupilelor, digestia etc. Se împarte în sistemul nervos simpatic și cel parasimpatic.

Dezvoltarea sistemului nervos.

Dezvoltarea sistemului nervos este afectată pe întreaga durată a vieții umane, de la primele stagii ale embriogenezei, până la senescența neurală și afecțiunile care însoțesc senescența generală. Studiul dezvoltării sistemului nervos are ca obiect cunoașterea și descrierea completă și corectă a bazei microscopice de formare și dezvoltare a creierului uman și organelor nervoase accesorii creierului, cât și facilitarea înțelegerii depline a mecanismelor de funcționare ale acestui sistem.
De o importanță deosebită, în raport cu funcția de relație, sistemul nervos impune cunoașterea atât a bazelor anatomice funcționale indispensabile vieții, cum ar fi reglarea neuroendocrină, cât și procesele de memorie, stocare și prelucrarea a informației, constituireaimaginației și crearea limbajelor de asociație. Defectele care apar în dezvoltarea normală și completă a sistemului nervos pot duce la incapacitare cognitivă, motorie, intelectuală cât și afecțiuni complexe ca autismul, sindroamele neurologice specifice, retardul mental.

Neuron


 Neuronii sunt o clasă de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este o celulă adaptată la recepționarea și transmiterea informației, unitatea elementară (celulară), embriologică, anatomică, funcțională, trofică și metabolică a sistemului nervos. Conceptul de neuroni, ca unitate principală a sistemului nervos a fost introdusă de anatomistul spaniol Santiago Ramón y Cajal. El a arătat ca neuronii sunt celule individuale care comunică între ele. O contribuție fundamentală la cunoașterea celulei nervoase în stare normală și patologică a constituit-o la vremea sa grandioasa monografie a lui Gheorghe Marinescu, La cellule nerveuse(Ed. Doin, Paris, 1909).

Componentele unui neuron:
a. dendrite
b. pericarion
c. nucleu
d. conul de emergență al axonului
e. teacă de mielină
f. celulă Schwann
g. strangulație Ranvier
h. butoni terminali
Neuronii au mărimi cuprinse între 100-200 μm și 4-8 μm. Au un corp celular (soma) și un număr mare de prelungiri.
Din punct de vedere funcțional neuronul se împarte în trei regiuni:
  • regiunea conductoare leagă regiunea receptoare de cea efectoare. Ea este formată din porțiunea axonului de la locul în care acesta iese din corpul celular hilul axonic până la arborizația sa. Aici au loc potențialele de acțiune prin sumarea potențialelor locale.
  • regiunea efectoare, informația (potențialul de acțiune) este recodificată aici sub formă chimică prin neurotransmițători și transmisă prin sinapsa regiunii receptoare a următorului neuron.
  • Structura


  • Neuronii au de obicei un singur nucleu mic, dispus central, care prezintă unul sau doi nucleoli. Aici este sintetizată o cantitate ridicată de ARN, iar cromatina este dispersată.
    Ribozomii sunt asociați reticulului endoplasmatic rugos și formează substanța tigroidă (corpusculii Nissl). Corpii Nissl se găsesc în corpul celular și în porțiunea inițială a dendritelor, dar niciodată în axon. Ei au rol în metabolismul neuronal.
    Reticulul endoplasmatic neted are rol în reglarea nivelului de ioni de calciu din neuron.
    Microfilamentele, neurofilamentele și microtubulii formează citoscheletul neuronului. Trebuie menționat că neurofilamentele (asociate formează neurofibrilele) au rol mecanic, de susținere și în conducerea influxului nervos.
    Mitocondriile se găsesc în corpul celular, dar majoritatea se concentrează în butonii terminali ai axonului, furnizând energie (sub formă de ATP) pentru transmiterea semnalului la nivelul sinaptic și pentru sinteza unor neurotransmițători.
    Corpul celular și dendritele sunt învelite într-o membrană plasmatică, neurilema, cu o importanță deosebită în recepționarea și transmiterea semnalelor prin canalele ionice. Axonii prezintă axolema, care este învelită de trei teci: teaca de mielină (izolator electric), teaca Schwann (cu rol de protecție și trofic) și teaca Henle sau Key-Retzius (cu rol în permeabilitate și rezistență). Teaca de mielină este întreruptă la intervale de 80-600 μ de strangulații Ranvier.
  • Clasificare


  • După numărul de prelungiri:
    • neuroni multipolari, cu număr mare de prelungiri. De obicei au o formă stelată, cu nucleu mare și sferic, situat central. Pot fi neuroni senzitivi.
    • neuroni bipolari, cu două ramificații la extremități. Au formă fusiformă, iar nucleul este ovalar și de obicei excentric. Se găsesc de exemplu în retină.
    • neuroni pseudounipolari, cu o prelungire în formă de T: prelungirea inițială se desparte în două. Sunt sferici, cu nucleu mare, localizat central. Se găsesc în ganglionii rahidieni sau ganglionii spinali.
    După funcționare:
    • neuroni senzitivi(receptori), care primesc excitațiile de la stimulii mediului extern - neuronii olfactivi, receptori termici, receptorii presiunii și receptorii durerii. Astfel de functii indeplinesc neuronii pseudounipolari si cei bipolari.
    • neuroni motori(efectori), care transmit impulsul nervos prin axon pană la organele efectoare (muschi, glande). Majoritatea neuronilor motori sint multipolari.
    • neuroni de asociație(intercalari), care preiau informatia de la neuronii senzitivi, o analizeaza si elaboreaza o reactie de raspuns, pe care o transmit neuronilor motori.
    • neuroni secretori - neuronii hipotalamusului, care secretă neurohormoni.
    • Conectivitate


    • Neuronii comunică între ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intră în contact cu terminația dendritică a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot avea peste 1000 de ramificații dendritice, făcând conexiuni cu alte zeci de mii de celule.
      Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii.
      În creierul uman există un număr imens de neuroni,formând un număr imens de sinapse. Fiecare neuron din cele 16-18 miliarde(deşi unii specialişti susţin existenta a 40 de miliarde,sau şi mai exagerat,100 de miliarde) are în medie 7 000 de conexiuni sinaptice cu ceilalți neuroni,sau pană la 10 mii de sinapse.Din păcate,din diferite motive,numărul sinapselor nu e aproximabil,ci doar speculabil.Printre aceste motive putem enumera:
      • Intervalul(figurat) de sensibilitate şi stimulabilitate specific fiecărui om afectează exponenţial generarea de sinapse noi.Oamenii mai sensibili/stimulabili/energici/cu 'piele' mai subţire/mai deschişi la minte vor realiza mai multe sinapse.Până la 300% în plus.
      • Hrănirea adecvată până la dezvoltarea completă a creierului afectează crucial numărul de neuroni.Un copil de 5 ani bine hrănit(dar nu supraponderal) are 200g de creier în plus faţă de un copil de aceeaşi vârstă,personalitate şi fizic dar prost hrănit.Conform matematicii sumei semnificative şi a datelor anatomice statistice aceasta ar rezulta în până la 50% mai multe sinapse pentru un copil bine hrănit(dar nu supraponderal).
      • În fiecare zi un om pierde aprox. 100 de mii de neuroni,deci aprox. 3 miliarde în toată viaţa.Astfel,un bătrân la sfârşitul vieţii ar putea avea 35% mai puţine sinapse decât în momentul naşterii sale.
      • Femeile au în medie cu 16% mai puţini neuroni decât bărbaţii,asta poate însemna 30% mai puţine sinapse.
      • Experienţa de viaţă are un rol imens în crearea sinapselor.Oamenii cu o vastă experienţă de viaţă pot avea chiar de cinci ori mai multe sinapse neocorticale.
      • Dezechilibrul hormonal,prezenţa bolilor ce afectează creierul sau mutaţiile genetice pot reduce numărul de sinapse până la zero,în cazuri nefericite.
      • O viaţă sexuală dezechilibrată(prea mult intercurs,masturbaţie,utilizarea pastilelor de potenţă) contribuie cu până la 5% în minus.
      • Consumul de droguri sau halucinogene timp de doar doi ani reduce numărul de neuroni cu 40%,deci nr. de sinapse cu 70% în multe cazuri.
      • Alcoolul şi fumatul de-asemenea,pot reduce cu până la 20% numărul de sinapse,preponderent neocorticale.
      Trebuie menţionat că aceste procente nu se iau sumativ ci multiplicativ.Mai trebuie precizat că sinapsele nu reflectă doar inteligenţa,ci şi capacitatea de supravieţuire şi chiar forţa fizică.O ultimă notă:Nu toţi neuronii sunt neuroni neocorticali.

вторник, 9 сентября 2014 г.

                                                      Un nou an de învatamînt 
Ziua de 1 septembrie anul acesta a fost deosibită ,deoarece suntem cu un an mai mari.
Noi ca la început de an suntem dornici de scoala, profesori,colegi si prieteni.
Și bafta la toți.